sâmbătă, 17 octombrie 2009

....dezastru in sufletul meu..

....Dc numai atunci cand iubesti nu se intampla totul cum vrei?

Dc exista iubirea?

Oare fara ea nu am putea supravietui?
Cn ne da inapoi toate momentele in care am plans dupa pers iubita?

Atatea zile de depresie....

Simt ca durerea e mai mare ca propria-mi putere...

Ma las dominata...oarecum condusa de ea....si cu toate astea...

Lui nui pasa....ce-l doare?

Cum sa privesk ruptura asta?

Ca pe o etapa a maturizarii?
Cum sa zambesk cand amintirea lui ma doboara?

Cum sa-mi revin?
Cum sa ma ridic?

Cum sa zambesk cand inima imi plange.....

Si tot ce imi doream uneori era ca.....amintirea lui...

Din mintea si inima mea sa dispara.....

Mancata de carii in ritm de vioara...

Sa planga ....sa urle....in bezna murdara!!

luni, 12 octombrie 2009

ღce inseamna a skrie๏̯͡๏°.ღ


 ๏̯͡๏°Pariul care l-am fakut cu viata a fost sa ma inteleg pe mine insami...

Din munca mea...care este in acest caz literatura...

Cuvantul a continuat sa reprezinte modul meu...

De a intelege mai bine lumea si pe mine...

Tot ce skriu e ceea ce traiesk...ღ 

Si tocmai de aici imi vin ideile...

Din iubirea pentru viata...

Si pentru ceea ce traiesc...

Cred ca prin literatura te poti exprima,

Iti poti povesti intamplarile placute...

Experienteleprin care treci zilnic..

Atunci cand skriu....ma las purtatade val....

Si dintr-o data....ideile sunt val vartej in mintea mea....

Asta inseamna pt mn a skrie....a trai cu intensitate fiecare fraza....

Si fiecare moment il pretuiec ca si cum ar fi ultimul..๏̯͡๏°

GaNdUrI....ReFlEcTii



....Acum ceva timp te-ai nascut...

....Te-ai prabusit involuntar deacest zid al timpului si al iluziilor..

..Te-ai ridicat si ai trecut prin pulbere de sperante..

.....Timpul incepe sa-ti ofere lectii de viata...

...Ti-a patat inocenta copilariei....si..

..Te-a trezit la crunta realitate..

..Nu vei invinge pana cand..:-??...

..Nu vei lasa in urma greselile trecutului..
.

..Este o nebunie sa renunti la vise..

...doar pt ca unul nu sa implinit!!!

..Si sa nu crezi in iubire......

..doar pt ca cineva nu te-a iubit..


miercuri, 7 octombrie 2009

...MoArTeA MeA..

....Simt cum caderea mea ma elibereazade suferinta

..ai aerul imi apasa pieptul...patrund prin inima

Uite-ma...aici...in capatul lumii,unde tot ce a avut un inceput,

isi gaseste finalul...

Privesc in jos....ard de disperare..de suferinta..de dor si ura...

Cum pot fi omoarata de cei dragi??..eu stiu cel mai bine...

M-au ucis cu ura ce o poarta in suflet..cu indiferenta lor..

Si uite cum stau undeva sus....pregatindu-mi moartea..

Privesc a2a oara in jos si mii de sentimente dau navala in inima mea....

si retraiesc de mii si mii de ori acele momente groaznice...si tip.

...Ma doare sufletul...ma doare fiecare picatura din sangele meu...

vreau un final...vreau sa uit dar...nu ma lasa....

...Lupta se duce in minte ..ceva imi zice ca daca sar....

..in mom acesta o sa scap de tot....ce nu imi da pace ..

o sa scap de monstrul din mine....

In acelasi timp ii vad pe cei din jur.....cum imi plang moartea..

si stiu ca nu merita astfel de suferinta....simt ca...nici nu marit...astefel de suferinta

simt ca nici nu merit sa mor...pt ca moartea ....v-a readuce acel negru din viata mea..

si in acelasi timp...imi e frica....frica de suferinta.....si chipurile zdrobite de durere...

a celor care tin la mine.....firca de Dumnezeu....

frica de tot...dar si frica sa mai traiesc...

...Dar durerea nu ma lasa ...ma inebuneste....

si vantul rece....imi inteapa inima ca un fulger

..In clipa urmatoare...ridic capul spre cer...

vad....toate clipele placute..dar le simt...

ca si cum nu ar fi fost si sar!!

...............................................

...Simt cum caderea mea ma eleibereaza de suferinta..si aerul...

imi apasa pieptul patrunzand prin inima.........

Smulge toata durerea din ea.....si vad un punct care...

devine pata..apoi o umbra...apoi niste aripi....care parce vor sa ma prinda.

...Nu mai simt nimik,nici suferinta,nici iubire....insa sufletul imi este acoperit..

de o urma de indoiala asupra mortii mele...

...chiar suferinta mea nu avea un leac???

a meritat sa sar???Si regretul devine,,,,mai insuportabil..

Sunt singura....pierduta in intuneric si clipele care par  sa ma prinda...

nu sunt decat o agonie in care ma pierd...

Dar din fericire ma trezesk...

...si tot ce sa intamplat a fost doar in mintea mea!!